Dragos Bucurenci a anuntat, pe contul sau de socializare printr-un mesaj plin de durere, ca mama sa a incetat din viata!
"Mama
In copilarie mi-am dorit un catel mare de plus pe care-l vazusem in vitrina unui magazin de jucarii din Campulung. Aveam niste bani pusi deoparte de la Craiova, unde-i ajutasem pe unchii mei sa filmeze la nunti, si eram gata sa-i pun pe toti la bataie, dar nu erau de-ajuns. Ai mei nu se ajungeau bine cu banii si mama era mai chibzuita, asa ca s-a opus vehement. Tata n-a putut rezista niciodata rugamintilor cuiva drag, asa ca s-a imprumutat la niste prieteni si mi-a luat catelul. L-am botezat Pipo si mi-a fost tovaras de nadejde pana spre adolescenta. Mai in gluma, mai in serios, i-am reprosat mereu mamei ca n-a vrut sa mi-l ia pe Pipo, asa ca, atunci cand am implinit 25 de ani, a venit la ziua mea cu un urs mare de plus, cu un papion mare ecosez, in contul cadoului lipsa din copilarie. Pe Papillon, cum l-am botezat, il am si acum, se joaca copiii prietenilor mei cu el, cand vin la mine, iar pe ultimul caine (adevarat) al mamei, care semana leit cu ea la fire, l-a botezat chiar Pipo. In scoala, mama imi facea cele mai bune sandvisuri. Nu stiu ce punea in ele, dar cele ale colegilor sau cele facute de bunica mi se pareau fade si conventionale. Ale mamei aveau intotdeauna ceva special si erau incredibil de gustoase. Acum stiu de ce erau asa de bune, erau facute cu dragoste de mama. Cand a plecat cu o bursa de cercetare la Institutul Pasteur, a pus bani deoparte un an de zile ca sa ne poata aduce pe mine si pe sora mea la Paris o luna intreaga. Vacanta aceea a rascumparat toti anii in care ai mei nu-si mai permiteau nici macar un concediu la mare. implineam 16 ani, Bucurestiul inca saracea in tranzitie, iar contactul cu Occidentul in, literalmente, toata splendoarea sa, a fost socant. si formativ. De atunci ma simt european, de atunci ma simt, oriunde as merge, cetatean al lumii", a scris Dragos Bucurenci pe Facebook.
