Gabriela Vranceanu Firea, noul primar general al Capitalei, este implinita atat profesional, cat si personal. Insa, in spatele imaginii femeii fericite, se ascunde o poveste trista!
Fosta prezentatoare tv a acordat un interviu, in urma cu mai multi ani, in care a marturisit problemele prin care a trecut in primii ani de viata si in adolescenta.
“Cele mai dureroase momente le-am trait in copilarie si adolescenta. Provenind dintr-o familie mai mult decat modesta si neavand foarte multe din cele necesare la scoala, a trebuit sa ma confrunt cu rautatile celorlalti copii – copiii sunt uneori de o cruzime inspaimantatoare – care observau si ca n-am pachetel cu mancare si ca sunt incaltata in pantofi vechi de trei ani, de la sora mai mare, si hainutele saracacioase si multe altele, de care ei radeau. Iar eu ma simteam umilita. Dar ce puteam face? Mama era vanzatoare si tata muncitor necalificat, pe santier. Stateam sase insi intr-un apartament cu doua camere. Mama si-ar fi dat si sufletul din ea pentru noi, daca ar fi putut. Muncea de dimineata pana seara, era extraordinar de harnica si de optimista. Din fericire, i-a dat Dumnezeu sanatate, ca altfel nu stiu cum ar fi facut fata“, a povestit actualul primar al Bucurestiului pentru Tango in 2010.
“N-as putea sa am aceleasi cuvinte de lauda pentru tata. Avea mari probleme cu bautura si, normal, cu serviciul. Mama, dupa ce ca le avea pe ale ei pe cap, trebuia sa mai bata si pe la tot felul de usi sa-i gaseasca din nou de lucru, dupa ce el isi pierdea slujba. La un moment dat, nu mai avea unde sa se duca, pentru ca-l stia toata lumea ca pe un cal breaz. Bea foarte mult si ne batea si pe noi, copiii, si pe mama. Pina la urma am hotarat sa-l parasim. Chiar imi revendic meritul ca eu am convins-o pe mama sa divorteze. Aveam 14 ani. L-am lasat singur in apartament si am plecat cu totii. Ne-am mutat tot la doua camere, dar intr-un apartament complet gol, pentru ca lucrurile ramasesera la tata. Am luat-o de la zero. A fost ingrozitor de greu, dar macar stiam ca putem dormi linistiti, fara spaima de racnete si bataie!”.
Conditia financiara modesta a afectat-o extrem de mult si in ceea ce priveste relatiile sentimentale. “Nici in adolescenta n-am fost scutita de umilinte. Am iubit si eu, ca orice fata, asa cum se iubeste la varsta asta. Prin clasa a zecea aveam un prieten de care eram indragostita si care zicea, la randul lui, ca si el e indragostit de mine. Pana intr-o zi, cind mi-a spus ca nu mai putem fi prieteni, pentru ca parintii lui nu-i mai dau voie. Motivul era diferenta de conditie sociala. El facea parte dintr-o familie instarita. Cu alte cuvinte, m-a parasit pentru ca eram saraca. Si eram doar niste copii de 16 ani, amandoi…”.
Sursa foto: libertatea.ro
